Dezvoltare personalaLifestyle

Ai grijă de cei din jur ca de tine însuţi!

 

În ultimii ani, în România s-a impus tot mai mult o nouă meserie – specialist în resurse umane. Lipsa ei din Codul Ocupaţiilor a fost cerută tot mai mult de probleme apărute la locul de muncă, în diferite organizaţii şi chiar în comunitate, în general.

Dar ce face un astfel de manager? Cine poate ocupa o astfel de funcţie? Oricine îşi doreşte să lucreze într-un domeniu cu relaţii armonioase şi care dovedeşte că are astfel de aptitudini. Am ales ca subiect de discuţie gestionarea relaţiilor umane fiindcă pe timp ce criză o astfel de aptitudine este absolut necesar. De fapt, în orice timp am trăi este importantă, dar atunci când şi conjuncturile economice şi sociale o cer, deja avem nevoie de un maestru de ceremonii pentru a fi în armonie.

Ca să poţi gestiona corect relaţiile umane este important să fii în echilibru cu tine, să ştii exact ce îşi doreşti de la tine, care îţi sunt aptitudinile, dorinţele şi ce anume te inhibă, pentru ca apoi să poţi conduce o echipă. Gestiunea relaţiilor umane începe cu un scurt bilanţ. Înainte de a porni la drum trebuie să-ţi cunoşti echipajul, să ştii pe cine contezi, apoi să le explici tuturor ce aştepţi de la ei şi cum vor fi răsplătiţi pentru serviciile lor. O dată acest lucru clarificat, urmează etapa a doua, a evaluării muncii fiecăruia şi, ceea ce este foarte important, motivarea celor care au dovedit seriozitate, devotament şi ataşament faţă de proiectul în care este implicat. De multe ori nu este suficientă doar recompensa financiară şi este important de fiecare dată să adaugăm şi alte motivaţii. Un zâmbet, o strângere de mână sinceră şi un „Bravo” rostit din toată  inima fac minuni şi alimentează motorul oricărei echipe, indiferent de munca pe care va trebui să o exercite.

În definitiv, cu toţii sunt oameni şi cui i-ar plăcea să fie mereu bruftuluit ori să fie considerat doar o maşină care are drept combustibil doar salariul? Vorbim de situaţia absolut firească în care omul nu este perceput ca un bun propriu, ca un sclav. Orice progres se face cu ajutorul oamenilor şi indiferent în ce domeniu de activitate vom lucra, dacă nu vom şti să motivăm echipele ori clienţii, adică pe cei care ne asigură profitul, vom fi mereu ameninţaţi de faliment.

Criza a redimensionat relaţiile dintre noi şi aşa s-a dovedit încă o dată că principalul capital este cel uman. Degeaba ai tehnologie avansată şi poţi oferi servicii performante dacă nu ai cui vinde munca ta, dacă lista de clienţi variază lună de lună, în sensul scurtării ei. Relaţiile parteneriale pe care le stabileşti trebuie să fie reciproc avantajoase şi aici aş vrea să atrag atenţia celor care îşi urmăresc doar propriul interes – nu încercaţi să păcăliţi partenerii fiindcă acest lucru se vede şi se simte!

Concluzionând, lucrul cu oamenii nu este uşor, dar îţi aduce cele mai mari satisfacţii. Recunosc că eu personal nu aş fi putut face multe lucruri dacă nu aş fi primit sprijinul partenerilor cu care am lucrat de-a lungul timpului, şi nu m-aş fi bucurat de rezultatele muncii mele dacă nu aş fi avut cu cine să le împart. Şi nu uitaţi că  nu este suficient să stabilim relaţii bune cu cei din jur, este important să le şi menţinem, să le hrănim fiindcă nimic nu este mai preţios decât un zâmbet şi o mână prietenească atunci când ai mai mare nevoie şi nu numai pe timp de criză.

Maura Anghel

 

Comment here