Interviurile Glare

„Mi-a fost frică pentru viața mea. Un psihic tare și un pistol în geantă m-au salvat”

* interviu cu Gianina Vera Poroșnicu, avocatul dur care apără infractori de temut, dar care iubește arta, frumosul, călătoriile și care crede că oamenii se nasc perfecți, însă viața îi schimbă

Este unul dintre cei mai cunoscuți avocați din România, are clienți de la clanuri infracționale la firme foarte puternice și revoluționari, îi plac provocările și face „la modul tare” toate lucrurile din viața ei. Nu ai crede că femeia din roba dură de avocat este o romantică îndrăgostită de cărți, de călătorii, o colecționară de artă convinsă că „oamenii se nasc perfecți, însă viața îi pervertește”. Am parcurs alături de Gianina Vera Poroșnicu unele fragmente din viața ei, într-un interviu realizat la începutul unei toamne superbe, cu tușe arămii ce mângâiau fațada Casei Joseph Zoller, un monument istoric al Iașului pe care avocatul dur, dar îndrăgostit de frumos, l-a restaurat.

– Sunteți un avocat de succes, lucrați cu oameni despre care nu se poate spune că sunt buni. Cum este să trăiești paralel cu lumea lor, a infractorilor de temut?

– Nu există lumi paralele, dar există oameni care trăiesc total diferit. Lumile se intersectează. Găsești valori peste tot, iar oameni răi sau buni sunt în toate categoriile sociale. Infractorii de temut sunt, la bază, oameni cu emoții și care au copii. Dacă este mai bună lumea noastră sau nu, eu am rezerve…

– Și atunci de ce ați ales acest drum? Care a fost motivația inițială?

– Am ales să fiu avocat de drept penal și mi-am asumat acest lucru pentru că mi-a plăcut întotdeauna să fac la modul tare toate lucrurile din viața mea. Dreptul penal este viață trăită la contingențe maxime. Am fost avocat în multe dosare complexe: dosarul Cordunenilor, dosarul Clămparu, dosarul Generalului, al celebrului Cristian Iosipescu, cel care a fost răpus de forțele FBI-ului și care a avut peste 100 de jafuri armate în Europa, dosarul eroului de la Londra, Florin Morariu, dosarul studenților criminali, dosare economice cu prejudicii de milioane de euro. Au fost multe…

– Trăiți într-o lume dură. Nu v-ați simțit amenințată?

-Au fost câteva situații când, intrând în dosare cu clanuri infracționale, din cauza presiunii și mizei dosarului, m-am simțit amenințată și mi-a fost frică pentru viața mea. Un psihic tare și un pistol în geantă m-au salvat.

–  Te schimbă o astfel de profesie? Ce ați aflat nou despre omul Gianina Poroșnicu?

– Pentru un avocat care vrea carieră, profesia înseamnă 10 ore de muncă și sigur că te schimbă. Am descoperit, în ceea ce mă privește, că sunt puternică, în ciuda aparențelor. Cântam la mandolină, scriam poezii, am terminat un liceu de filologie… Nu părea să fiu pregătită pentru o lume dură și, totuși, am fost!

– Sunteți implicată și în Dosarul Revoluției. Ce misiune v-ați asumat?

– Dosarul Revoluției înseamnă, în primul rând, istorie, iar misiunea mea în acest dosar este de a apăra revoluționari. Poveștile din spatele dosarului sunt truculente. Am văzut acest dosar ca pe un dar profesional. De departe, este cel mai complex dosar la care eu am luat parte ca avocat.

– Aș schimba registrul și aș trece de la profesie la pasiuni. Sunteți o cunoscută colecționară.  Aveți obiecte importante din colecția regretatlui Dumitru Grumăzescu. Ce piese vă sunt mereu lângă suflet?

– În comparație cu alții, sunt o modestă colecționară. Tatăl meu este un adevărat colecționar și iubitor mare de Mihai Eminescu. Eu sunt cunoscută poate în lumea aceasta, a colecționarilor, pentru notorietatea pe care o am ca avocat.  Din colecția marelui și regretatului Dumitru Grumăzescu am pianul dumnealui. Este piesa centrală a ceea ce a fost anticariatul marelui iubitor de cultură Dumitru Grumăzescu. Pianul are peste 100 de ani și cred că, după colecția Eminescu și Minulescu, este cea mai importantă piesă pe care mi-a lăsat-o „domnul Mitică”. Din colecția regretatului anticar mai am, de asemenea, un tablou vechi de peste 100 de ani, cu doi evrei, tablou pictat în tușe groase de vopsea de către Rudolf Schweitzer-Cumpăna. Acest tablou l-am primit în dar de la soția domnului Grumăzescu. În amintirea domniei sale, doamna Elena Știrban le-a dăruit Casei Joseph Zoller.

– Mi-ați anticipat întrebarea. Ați renovat și un monument cunoscut al Iașului – Casa Joseph Zoller. Ce v-a atras la acest proiect?

– Când am cumpărat „Casa Joseph Zoller-1912”- Monument Istoric, am știut ce achiziționez – o casă de patrimoniu. Nu am știut însă ceea ce este mai important: povestea ei fabuloasă care duce până la Regina Maria și până la Napoleon al III-lea. Trebuie să recunosc că nici nu am știut cât de greu este să restaurezi un imobil de patrimoniu. Însă, dincolo de orice, este important că am reușit să redau Iașului o casă veche de peste 100 de ani și să arăt tuturor că se poate.

– Am vorbit despre avocatul Gianina Poroșnicu, despre colecționarul Gianina Poroșnicu, dar nu și despre omul din spatele acestor roluri. Cum este femeia Gianina Poroșnicu?

– Persoana din spatele realizărilor mele este „o mânuță de om”, cum mi-a scris cineva într-o recenzie oferită Casei Joseph Zoller.  Mi-a plăcut expresia pentru că arată delicatețe. Îmi place să cred despre mine că am rămas aceeași copiliță din liceu, care scria poezii, cânta la un instrument și mergea la olimpiadele de limba și literatura română.

– Mă întreb cum arată timpul dvs când nu sunteți în robă sau în fața unui dosar

– Am câteva pasiuni care mă hrănesc: cărțile și călătoriile. În centrul Casei Joseph Zoller, unde locuiesc, pe casa scării, sunt două tablouri care personifică cele două mari pasiuni: călătoriile și cărțile, într-o reprezentare a pictorului Vasile Brînzan. Printre cărți și călătorii, am făcut loc modei. Acum acest capitol a fost preluat foarte serios de către copilul meu, Antonio Poroșnicu, care desenează și creează haine și care are un simț artistic deosebit în vestimentație. Îmi plac și parfumurile (cărei nu-i femei nu-i plac? – n.a.), iar parfumul care îmi readuce multe și frumoase amintiri este „Poême”, de la Lancôme.

– Sunteți un avocat reputat. Exista un preț al succesului? Ce lucruri ați schimba în viața dvs?

– Expunerea are avantaje, dar și dezavantaje. O educație greșită a unor jurnaliști face ca o persoană publică să fie considerată o țintă pentru a vinde. În țările civilizate nu este permis așa ceva. Nu vreau să schimb nimic din viața mea. Consider că este o experiență totul și că viața mea este plină. Poate nu fericită, dar plină este…

– Ați dat multe interviuri, poate nu multe comode, ați devoalat multe aspecte din viața dvs. La ce întrebare ați răspunde mereu cu bucurie?

– Întrebările la care nu m-aș sătura niciodată să răspund sunt despre copilul meu, Antonio Poroșnicu, care are 17 ani și căruia îi închin toată munca mea. Este cel mai frumos adolescent. Este bun, calm și cald. Iubește oamenii. Pentru mine este dovada că oamenii se nasc perfecți și că viața îi pervertește. Nimic nu este mai frumos decât chipul și sufletul unui copil.

Comment here