Interviurile Glare

„Mi-e foarte greu să accept că artele performative și teatrul vor fi ultimele pe listele de priorități ale ordonatorilor de credite și ale publicului”

 

Aflată în derulare, cea de-a XIII-a ediție a Festivalului Internațional de Teatu Pentru Publicul Tânăr (FITPTI) s-a bucurat de succes, spectacolele propuse atât în mediul oline, cât și la Teatrul „Luceafărul fiind bine primite. Publicul a avut de ales între spectacole live, în interior și în aer liber, dar și online (live streaming și streaming), a putut opta pentru teatrul radiofonic sau pentru spectacole-lectură. Programul bogat a fost apreciat de fani, care s-au bucurat de spectacole din Austria, Germania, Georgia, Islanda, Japonia, Franța, Rusia, Marea Britanie, Italia, dar și din România, una dintre ele fiind „Totul e bine când se termină”, în regia lui Radu Alexandru Nica, o producție care anul trecut a deschis stagiunea la Reactor, piesa fiind scrisă în cadrul Drama 5, un program de rezidențe de dramaturgie. Am stat de vorbă cu Radu Alexandru Nica despre piesă și despre teatrul care nu vinde gogoși.

La cea de-a 13-a ediție a FITPTI ați propus o piesă din teatrul care nu vinde gogoși, ieșită din Reactor – „Totul e bine când se termină. Este o piesă dintr-o rezidență teatrală. Cum s-a remarcat? Ce a făcut-o deosebită astfel încât să și câștige inițial, dar și să meargă mai departe, la teatre din țară?

– Am avut de ales dintre cinci piese aflate în concurs, toate cu subiecte incitante, însă aceasta s-a remarcat printr-un neașteptat de bun simț al dialogului și umor, lucruri absolut remarcabile pentru un un dramaturg aflat la început de drum – Andreea Tănase. De asemenea, mi s-a părut important că nu era un text cu accente social-politice puternice, lucru care cred că îl particularizează destul de bine în repertoriul de obicei angajat al Reactorului.

Cum a fost primită la teatrele unde a fost prezentată?

– Fiind o producție totuși recentă, nu a apucat să fie văzută în foarte multe locuri în afară de Cluj, unde a avut mereu săli pline până la debutul pandemiei. Știu că s-a mai jucat la Zalău, unde a fost primit cu entuziasm (de un public cam văduvit de astfel de evenimente, pentru că nu are parte de un teatru stabil) și la Timișoara, în cadrul Festivalul de Dramaturgie Românească de anul acesta, unde, în ciuda regulilor de distanțare și a faptului că a fost jucat în aer liber, am reușit să găsim o formulă optimă de adaptare, iar lumea a fost încântată.

Cât din piesă se regăsește în viața reală?

– Cred că toți ne-am întâlnit cu situații similare în viața reală, toți cunoaștem consecințele unui cuplu aflat în pragul despărțirii. Ceea ce îmi place însă la acest text este că, dincolo de drama inerentă, există multă duioșie și autoironie a personajelor. Fără însă a rămâne la suprafața problemelor, dimpotrivă.

Vă invit să vorbiți despre Reactor, cum ajută artiștii? Cum a apărut, ce rezultate vizibile a avut?

– E o privire din exterior aceasta, deci nu foarte competentă, însă nu mai puțin admirativă. Reactor e o apariție relativ recentă pe scena clujeană, însă în doar câțiva ani a reușit să coaguleze în jurul său artiști foarte valoroși, a propus subiecte și proiecte extrem de actuale și a mizat cu succes pe dramaturgia extrem contemporană. De asemenea, și-a propus programe pe care le-a susținut cu consecvență pe parcursul mai multor ani, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Majoritatea dintre cei mai buni regizori tineri din țară a lucrat deja la Reactor, dorința de reinventare și cerbicia cu care rezistă acești oameni tuturor dificultăților fac ca acest spațiu să fie unul dintre centrele importante de inovație culturală din Cluj și nu numai.

Radu Nica, teatru sau film?

– Dacă e de ales, nu regret defel opțiunea mea pentru teatru, chiar dacă acum își arată atât de bine vulnerabilitățile de orice fel. Nu cred în vreun fel de superioritate a unuia față de celălalt, însă pot spune despre mine că sunt dependent de întâlnirea live cu oamenii și că mă emoționează mereu fragilitatea fulgurată a teatrului.

Ce așteptări ați avut de la publicul ieșean? Ce așteptări aveți, în general, de la public?

– Mi-aș dori ca lumea să înțeleagă momentul dificil pe care artele spectacolului le parcurg în vremuri de pandemie, și, de aceea, să susțină prin prezență fizică, financiar și emoțional teatrul și cultura în genere. Mi-e foarte greu să accept că artele performative și teatrul în special vor fi ultimele pe listele de priorități ale ordonatorilor de credite și ale publicului.

Radu Alexandru Nica este regizor, istoric de teatru și conferențiar la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj Napoca.

A absolvit secția de regie a Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, după ce a studiat teatrologia la Ludwig-Maximiliams-Universität din München şi regia la Bayerische Theaterakademie „August Everding”. Este doctor în teatru al Universităţii de Arte din Târgu Mureş. În prezent, e conferențíar la Universitatea de Arte din Târgu Mureș şi lector la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj Napoca. A montat pe scena Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu numeroase spectacole, printre care „Am angajat un ucigaş profesionist” (Aki Kaurismäki), „Nora” (Henrik Ibsen), „Vremea dragostei, vremea morţii” (Fritz Kater), „Balul” (după o idee a Theatre du Compagnol), „Hamlet” (W. Shakespeare) și „Breaking the waves” după Lars von Trier (nominalizat de UNITER la categoria Cel mai Bun Spectacol, în 2010). A colaborat ca regizor invitat cu teatre de prim rang din România, precum Teatrul Odeon din Bucureşti sau Teatrul Maghiar de Stat din Cluj Napoca. Totodată, spectacolele sale au fost jucate pe scenele din Chicago, Liverpool, München, Gdansk, Essen, Heidelberg, Ulm ş.a. A obţinut numeroase premii şi distincţii, printre care Premiul pentru Debut al UNITER (în 2005, pentru „Nora”) şi o nominalizare la premiul UNITER pentru regia spectacolului „Mountainbikerii” de Volker Schmidt, montat la Teatrul German de Stat din Timişoara (în 2012).

Reactor de creație și experiment este un spațiu cultural energic și viu într-un oraș tot mai deschis la experiențe artistice alternative. Înființat în 2014, la Cluj Napoca, și-a crescut treptat aspirațiile și proiectele, majoritatea axate pe sprijinul tinerilor artiști (Fresh Start – rezidențe de creație) și a dramaturgiei contemporane (Drama 5 – rezidențe de scriere dramatică), dar și pe dezvoltarea publicului (Teen Spirit, platformă dedicată adolescenților) sau pe punerea în discuție a unor teme actuale (Reactor Social).

 

Comment here