Concurenta economica. Baza juridica si intitutionala de reglementare
Una dintre cele mai importante premise ale succesului în afaceri o reprezinta mentinerea pe piata, aceasta fiind criteriul esential care atesta viabilitatea afacerii, faptul ca optiunea întreprinzatorului de a-si plasa capitalul în sectorul respectiv a fost una inspirata, fundamentata. Problema nu este însa deloc simpla. Evolutia "intrarilor"si a "iesirilor" pe fiecare piata atesta ca doar o parte dintre aspirantii la statutul de întreprinzator si/sau manager de succes se pot bucura de rezultatele care sa-i confere aceasta calitate.
Dificultatea asigurarii viabilitatii firmei si, cu atât mai mult, a dezvoltarii si consolidarii puterii sale de piata este determinata nu doar de multitudinea problemelor inerente oricarei afaceri care se deruleaza într-un mediu economic neprietenos, afectat de criza, presiunea fiscala si dinamica fara precedent a schimbarilor în tehnica si tehnologiile de productie, în obiceiurile, gusturile si preferintele consumatorilor, ci si de concurenta.
Cu efecte benefice atât pentru economie în ansamblu, determinând alocarea eficienta a resurselor si cresterea competitivitatii acesteia, cât si pentru întreprinzatori stimulând inovarea, rationalizarea organizarii si managementului, reducerea cheltuielilor si costurilor unitare, concurenta creaza avantaje si pentru consumatorii care au posibilitatea de a alege dintr-o gama largita si diversificata de bunuri si servicii, de calitate mai buna si cu preturi/tarife mai mici.
În asemenea conditii, normale pentru o economie de piata functionala, fiecare întreprinzator doreste sa-si deruleze afacerile într-un climat economic si concurential propice, care sa-i garanteze faptul ca asumarea rationala a riscului de a investi, perspicacitatea, competenta si eforturile îi vor fi rasplatite printr-un câstig net (profit, dobânda, renta, dupa caz) cât mai semnificativ.Aceasta presupune, în fond, un mediu de afaceri în care initiativa si vointa sa se poata manifesta liber, fara constrângeri si imixtiuni ale statului, într-un mediu concurential neviciat de practici anticoncurentiale sau de concurenta neloiala.
Pe de alta parte însa, natura umana "împinge" uneori individul dincolo de moralitate în afaceri, determinând comportamente si actiuni care, exarcerbând preocuparea pentru promovarea interesului propriu, ignora sau chiar cauta sa suprime interesele celorlalti întreprinzatori care opereaza pe aceleasi piete de vânzare a bunurilor si/sau serviciilor ori de aprovizionare cu factori de productie. Pentru a-si impune suprematia pe piata, îndeosebi în cazurile în care competitivitatea produselor si activitatile de marketing nu reusesc sa capteze optiunile consumatorilor, unii întreprinzatori/manageri recurg la acte si fapte care afecteaza concurenta onesta, prin împiedicarea, restrângerea sau denaturarea acesteia.
Care sunt practicile anticoncurentiale interzise?
În tara noastra, ca stat membru al Uniunii Europene, în domeniul concurentei este aplicabila atât legislatia comunitara, cît si legislatia nationala, prima având prevalenta în aplicare. Important de stiut este faptul ca atât în ceea ce priveste obiectul reglementat, cât si modul de reglementare, prevederile legislatiei comunitare si nationale sunt cvasiidentice, neexistând nici o contradictie în interpretarea si aplicarea acestora.
Astfel, legislatia comunitara, precum si legislatia nationala definesc doua categorii de practici anticoncurentiale interzise, respectiv:
a) Întelegerile, acordurile de tip "cartel", între întreprinderi si/sau asociatii de întreprinderi care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei. Între acestea, deosebit de nocive pentru functionarea pietei si calitatea mediului de afaceri, cu afectarea grava a intereselor întreprinzatorilor onesti si ale consumatorilor, se considera a fi întelegerile prin care:
- se stabilesc concertat, direct sau indirect, preturi de vânzare ori de cumparare sau orice alte conditii de comercializare;
- se limiteaza ori se controleaza productia, comercializarea, dezvoltarea tehnica sau investitiile;
- se realizeaza împartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare pe criteriul teritorial, al volumului de vânzari sau alte criterii;
- se participa, în mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau orice alte forme de concurs de oferte.
b) Abuzul de pozitie dominanta, denumit si comportament unilateral care se poate concretiza, între altele, prin:
- impunerea, în mod direct sau indirect, a preturilor de vânzare sau de cumparare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari;
- limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice în dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor;
- aplicarea, în privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente;
- practicarea unor preturi excesive sau a unor preturi de ruinare, în scopul înlaturarii concurentilor;
- exploatarea starii de dependenta în care se gaseste un alt agent economic si care nu dispune de o solutie alternativa în conditii echivalente.
Nocivitatea practicilor anticoncurentiale pentru functionarea pietei si promovarea intereselor consumatorilor a impus necesitatea crearii unui cadru institutional adecvat care sa vegheze la aplicarea si respectarea legislatiei în domeniu.
