-- Ce este grupul Bios, dle Baltag? Care este misiunea lui? Ce realizari a avut?

-- Grupul Bios a luat nastere in decembrie 2005 cînd, împreuna cu trei colegi --Luchici Alexandru, Pocora Irina si Bolboaca Lucian -- am hotarît demararea unei campanii de informare a tinerilor din Iasi. Aceasta campanie a primit numele de Bios, pentru ca vroiam sa abordam cît mai multe grupe de animale într-o serie de prezentari sustinute în cadrul Centrului Cultural Francez, prin invitatia presedintelui Asociatiei Studentilor Francofoni din Iasi, domnisoara Boghian Ana Maria. În urma prezentarilor sustinute s-au format grupurile de lucru care activeaza astazi în cadrul Bios. Grupul Bios nu a devenit un ONG, chiar daca avem peste 4 ani de activitate, a preferat sa ramîna un grup de initiativa, care sa înceapa proiecte la nivel local sau regional, iar apoi sa paseze logistica ONG-urilor de profil din tara. Astfel, am organizat în 2007 Proiectul de Monitorizare a berzei albe în regiunea Moldovei, proiect prin care s-au adus date importante cu privire la populatia de barza alba nu doar din Moldova, ci si din România. Proiectul s-a bucurat de un numar mare de voluntari la nivel regional si s-a încheiat printr-un raport si o baza de date cuprinzatoare. Acestea au fost trimise apoi coordonatorului national pentru completarea bazei de date pentru România. Un alt proiect promovat de Grupul Bios a fost Studiul populatiilor de Pasari Rapitoare de Zi din judetul Iasi lansat în 2007, proiect prin care s-au colectat date importante privind aceasta grupa de pasari. Spun date importante deoarece prin intermediul acestui proiect s-a gasit o specie noua de pasare rapitoare de zi pentru regiunea Moldovei.

Specia se numeste Sorecar mare (Buteo rufinus) si pîna la acest proiect se stia de existenta ei doar în Dobrogea (daca vorbim de România). Proiectul a mai adus informatii privind cuibarirea unor specii de pasari rapitoare de zi despre care nu mai existau date concrete de peste 15 ani, în mare a actualizat situatia acestui grup de pasari pentru judetul Iasi. Ultimul proiect, la care lucram si acum dar sub o alta forma, este Tineri pentru Mediu. Acest proiect a început în 2007 printr-o campanie de informare în scolile si liceele din Iasi, dupa care am adus partea de conservare prin implicarea elevilor în construirea si montarea de scorburi artificiale. Proiectul a stat sub coordonarea Bios pîna în 2009 cînd documentatia a fost trimisa Asociatiei pentru Protectia Liliecilor din România (APLR). Împreuna cu APLR a fost redactata o cerere de finantare catre Fundatia pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc si astfel am cîstigat o finantare pentru a dezvolta si continua proiectul. Tineri pentru Mediu se desfasoara acum în patru judete din România (Harghita, Iasi, Sibiu si Satu Mare).

O alta atributie a Grupului Bios a fost aceea de a cauta voluntari pentru proiectele pe biodiversitate ce se desfasoara la nivel national. Aceasta activitate a consumat cel mai mult din resursele umane ale Grupului Bios. Deficitul mare de voluntari existent la nivel national ne-a determinat sa intram aproape în toate proiectele ce ni s-au propus, spun aproape desi nu-mi aduc aminte sa fi refuzat pe cineva. Proiectele la care Grupul Bios a adus voluntari sunt multe, nu am sa amintesc aici decît pe cele mai importante: Monitorizarea Pasarilor Comune, Monitorizarea Efectivelor de Iernare a Pasarilor Rapitoare de Zi, Indicator Bat Project - România (Monitorizarea Liliecilor cu Ajutorul Detectoarelor de Ultrasunete), Monitorizarea Liliecilor din Adaposturile Subterane si lista mai poate continua. Aceste proiecte au fost demarate de ONG-uri ce au acoperire nationala precum: Asociatia pentru Protectia Protectia Pasarilor si a Naturii "Grupul Milvus", Asociatia pentru Protectia Liliecilor din România sau Societatea Ornitologica Româna.

-- Activati intr-un grup de protectie pentru pasari si lilieci. Concret, ce face grupul dvs? Ce actiuni derulati? Ce rezultate ati obtinut?

-- Cred ca raspunsul la întrebarea anterioara a fost mai dezvoltat decît trebuia, astfel încît am acoperit si aceasta problematica. Rezultatele sunt, ca sa spun pe scurt, includerea Moldovei în actiunile de Monitorizare desfasurate la nivel national. Prin implementarea proiectelor nationale la nivel regional, dar si prin dezvoltarea unor proiecte proprii am atins doua directii importante: constuirea unei baze de date la nivel local si educarea. Aceste doua directii se completeaza una pe cealalta în domeniul protectiei naturii. Baza de date ne ajuta la stabilirea prioritatilor si directiilor în domeniul protectiei naturii, iar educarea vine mai aproape de oameni si le explica ce anume trebuie sa faca pentru ca aceasta protectie sa se poata implementa, sa fie reala, aplicabila.

Daca nu actionezi pe ambele planuri/directii este greu sa fii realist, sa fii la zi cu ceea ce se întîmpla si sa dai oamenilor explicatii si exemple palpabile, pe care ei sa le poata vedea, iar pe partea cealalta, este greu sa implementezi masurile de conservare a naturii, pe care le gasesti a fi viabile, într-un spatiu în care nu poti parcurge 10-15 km fara sa vezi un om. Este ca si cum vrei sa faci ordine într-o casa plina de oameni, dar carora nu le spui nimic. Ca sa fie si mai realista aceasta comparatie ar trebui sa mai spun ca oamenii care stau în acea casa sunt foarte dezordonati. Da... omul este cu adevarat dezordonat cînd vine vorba de natura, putini se gîndesc ca natura nu este doar pentru ei ci si pentru alti oameni, iar si mai putini se gîndesc ca ea este si pentru plante, animale sau alte vietuitoare.

-- Oamenii se tem, in general, de lilieci. Pe seama acestor vietati au fost puse tot felul de legende. De unde vin aceste eresuri si care este realitatea?

-- Da, am auzit multe legende despre lilieci, dar cred ca cea mai raspîndita este aceea ca liliecii se prind în par. Totusi, am impresia ca aceasta credinta populara este raspîndita doar tara noastra, nu am auzit de ea prin alte tari europene. Cred ca aceasta legende vine din mediul rural, cînd parintii, ca sa îi tina pe copii în casa la lasarea întunericului, le spuneau ca liliecii (pe care îi vedeau zburînd pe lînga casa) li se vor prinde în par. Acum, daca mai spuneau ca altora li s-au prins si ca a trebuit sa îi tunda ca sa poata scoate liliacul, cu siguranta considerau si copiii ca este mai bine de stat în casa. Daca mai si auzi povestea de mai multe ori sau din mai multe directii, ea ti se tipareste în minte si ramîi cu ea... multi ani, asta daca nu mai pui mîna pe o carte sau daca profesorul de biologie de la scoala nu crede si el acelasi lucru. O alta credinta este aceea ca liliecii vin si îti sug sîngele. Aceasta a fost promovata prin filmul "Dracula". Ea are si un fundament stiintific, numai ca acesta se afla pe undeva prin America de Sud si America Centrala. În aceste regiuni si doar aici se afla 3 specii de lilieci ce se hranesc cu sînge. Acestea nu sug sîngele ci fac o mica încizie dupa care il ling.

Au în saliva substante anticoagulante care pastreaza sîngerarea activa cît timp se hranesc. Ei nu prezinta un pericol pentru om decît prin faptul ca pot transmite boli, cantitatea de sînge pe care o consuma este mica. Dar sa revenim pe meleagurile noastre...aici nu avem astfel de specii, în consecinta putem sa ne plimbam linistiti pe strada sau prin natura, ultima categorie daca o mai vedem de geamuri si betoane. Sunt multe credinte populare despre lilieci, din care majoritatea sunt neadevarate si asta deoarece liliecii sunt niste animale nocturne, greu de vazut. Si asa cum este omul, ce nu cunoaste inventeaza. Ca o paranteza, în vremea grecilor antici se spunea despre rîndunele si lastuni ca iarna se baga în namol si stau acolo pîna la primavara, asta pentru ca nu se stia ca ele migreaza în Africa si ca în timpul migratiei zboara noaptea. Era simplu, oamenii nu le mai vedeau a doua zi dimineata... si explicatia... au intrat în namol.

Acum întorcîndu-ne la actualitate, liliecii sunt o grupa de animale foarte importanta pentru natura si mai ales pentru om. Fara ei nu am mai avea agricultura si nici paduri în mai putin de 25 de ani. Ei consuma cea mai mare cantitate de insecte, aceasta pentru ca cele mai multe insecte sunt active noaptea. Rolul lor fata de natura este enorm, ramîne doar sa ne si pese de aceasta sau macar daca nu ne pasa de natura sa ne pese de noi, de oameni. De ce sa omori un animal care nu îti face nimic rau si care daca te simte nu stie cum sa plece mai repede? Vederea lor este slaba, putem spune ca vad cu urechile, asta pentru ca emitînd ultrasunete si apoi captîndu-le pot face o harta 3D a împrejurimilor, la fel cum functioneaza si un sonar, numai ca de o exactitate mult mai mare. Pot detecta cu foarte mare usurinta tîntarii ce zboara desupra apei si chiar fire de 10 ori mai subtiri decît firul de par. Iar ca sa privim si în datele stintifice, un liliac de 4 - 6 cm lungime, cum este Liliecul de apa (asta nu înseamna ca sta în apa ci ca îl putem gasii în zonele cu suprafete de apa zburînd deasupra acesteia) poate cunsuma pîna la 500 de insecte pe noapte, iar daca acestea sunt mici (tîntari de exemplu) chiar si mai mult.

Asa cum am mai spus, importanta lor pentru natura este imensa, însa supravietuirea lor depinde, în cea mai mare masura, de noi, oamenii. Populatiile eropene de lilieci au scazut drastic, si noi ne încadram în aceasta categorie, pesteri cu zeci de mii de lilieci mai au acum, în cel mai bun caz cîteva sute, dar de cele mai multe ori cateva zeci sau chiar mai putin. Asta pentru ca am folosit în masa insecticidele, substante care au afectat enorm nu doar liliecii ci si pasarile sau alte grupe de animale; pentru ca le-am distrus habitatele, intrarea în pesterile cu lilieci pe timp de iarna cînd hiberneaza, defrisari, taierea arborilor batrîni scorburosi (adaposturi bune pentru lilieci) si multe altele.

As insista putin pe accesul în pesterile cu lilieci pe timp de iarna cînd acestia hiberneaza. Liliecii sunt singurele mamifere de la noi care hiberneaza (dupa cum bine stiti ursul nu intra în aceasta categorie deoarece el are un somn de iara dar nu hibernare). O trezire fortata din aceasta stare de hibernare îi va lua liliacului energia de hibernare pentru 40-50 de zile, ceea ce înseamna ca are sanse mari sa nu mai prinda primavara în pestera, iar iarna nu poate gasii insecte pe care sa le consume, astfel ca de cele mai multe ori este sortit pieirii. O trezire fortata o putem declansa atunci cînd întram într-o pestera cu lilieci în hibernare deoarece încalzirea temperaturii din apropierea liliecilor cu respiratia noastra, chiar si cu 0,5 grade, va fi simtita de acestia si vor începe sa se trezeasca. Dar ca sa nu ma mai lungesc pe acest subiect pe care as putea vorbii ore am sa închei spunînd ca, daca vrem sa mai vedem arbori, daca vrem sa mai mergem la aer curat într-un parc, într-o padure atunci ar trebuii sa portejam liliecii si adaposturile în care acestia traiesc.

-- Aveti grurpuri de lucru in scoli si licee. Cum privesc copiii si adolescentii actiunile Bios? Le plac? Se implica? Pentru ei ce inseamna a fi activist intr-un grup ecologic?

-- Avem activitati cu elevii din scoli si licee. Cei mai multi sunt captivati de prezentari, sunt lucruri noi iar ei curiosi, acest lucru este si normal pentru un copil sau pentru un adolescent. Problema este daca ei se vor lasa sau nu prinsi de cotidian. În zilele de acum cînd în jurul lor aud numai depre bani, masini, cluburi, la TV si în ziare de crime, furturi, violuri etc. Este greu sa îi canalizezi pe natura. Ei vor întelege mesajul tau, insa daca a doua, a treia zi sau peste o luna nu vor mai auzi, acele notiuni se vor pierde. Putini parinti am vazut ducîndu-si copii în natura ca sa se plimbe, sa admire o planta un animal. Singurele iesiri în natura sunt cele la gratar, undeva pe un petic de iarba, daca se poate si în fata blocului, cu muzica la maxim, iar la plecare locul este transformat într-o groapa de gunoi. În curînd toata tara va devenii o mare groapa de gunoi, deja nu exista loc unde sa nu gasesti faimosul PET (sticla din plastic); l-am gasit pîna si în fundul unor pesteri în care trebuia sa te tîrasti pe burta prin noroi cîteva sute de metri.

Elevii participa la actiuni, insa observam cum scade interesul fata de acestea. Proiectul Tineri pentru Mediu se adreseaza chiar lor, pentru ei si pentru implicarea lor în natura a fost creat. Avem un grup de lucru la Grupul Scolar "Constantin Brâncusi" condus de doamna directoare Monica Trupina si doamna maistru Marinela Sobec. Ei, si aici vorbesc despre elevi, au realizat peste 100 de scorburi artificiale pentru pasari, iar din toamna avem în plan înca 100. O parte din aceste scorburi au fost montate Gradina Botanica "Anastasie Fatu" din Iasi, iar cealalta parte a fost trimisa la Sibiu, Satu Mare si Odorheiul Secuiesc, pentru a fi montate în parcurile din aceste orase. Speranta noastra este ca, educînd copii, elevii vom avea un viitor mai bun, ei sunt cei care vor decide soarta naturii mîine, ei sunt cei care vor beneficia de toate foloasele pe care un mediu curat ni le ofera. Noi încercam sa facem tot ce putem, este adevarat ca ne-ar prinde bine putin ajutor din partea unor oameni noi pe care sa îi integram în echipa noastra...

-- Ca orice activitate, si demersurile dvs au nevoie de sustinere financiare. De unde vin banii? Aveti sponsori? Cine va sustine?

-- Aici este capitorul la care o ducem prost. Multe din realizari sunt obtinute prin eforturi personale foarte mari. Bani sunt putini, sponsorizari cam inexistente, însa idei sunt multe. Pentru a derula un proiect trebuie sa gasim un potential finantator si sa aplicam cu o cerere de finantare. Asa am facut cu proiectul Tineri pentru Mediu si am obtinut finantare prin Fundatia pentru Parteneriat în cadrul Fondul pentru Organizatii Neguvernamentale, Mecanismul Financiar al Spatiului Economic European. Practic cam asa ne putem gasii finantarile. Este adevarat ca printr-o sponsorizare avem flexibilitate mai mare si ca putem derula si proiecte mici, dar foarte necesare, însa acestea înca nu au venit... În România înca nu exista acea cultura a sponsorizarilor în domeniul ONG sau exista doar în cazul companiilor ce vor sa îsi spele imaginea si ofera bani pentru mediu ca sa arate populatiei ca lor le pasa de natura, desi lucreaza tot cu tehnologii vechi, poluante sau construiesc fabrici în zone cu habitate naturale.

Multe dintre acestea prind la public deoarece populatia de rînd nu stie multe despre natura si despre daunele pe care le fac unele companii, însa vad ca acestia amenajeaza un parc sau planteaza salcîm pe o suprafata de x ha. Parcul se vede, este în oras, este necesar, însa poluarea companiei este la marginea orasului sau undeva departe de acesta, acum sa nu va imaginati ca poluarea va ramîne doar acolo... Plantarea salcîmilor este o moda în România. Si aceasta se vede, o promoveaza presa prin anumite persoane publice. Problema cea mai mare este ca salcîmul nu este o specie autohtona, din tara noastra si ca în loc sa facem un bine naturii prin plantarea lui mai mult o distrugem. Acest arbore contine taninuri prin care omoara plantele ce cresc pe lînga el. Din acest motiv într-o plantatie de salcîm nu gasim decît plante ruderale, plante ce cresc si pe marginea drumului sau cum li se mai spune în popor, buruieni.

Nu mai vorbesc de animale... Cu ajutorul salcîmului s-au distrus rezervatii în România, poate cel mai bun exemplu aici este Rezervatia de dune de nisip de la Hanul Conachi. S-a plantat salcîm astfel ca dunele si vegetatia rara care exista pe acestea a cam disarut. Este bine sa avem spatii verzi, paduri, dar cu specii din locul respectiv, acestea se integreaza cel mai bine în peisaj. La paduri nu voi include si plantatiile de salcîm, la fel cum lanul de porub sau de grîu nu poti sa-l incluzi la fîneata. Dar poate va "trece" criza si vor aparea si firmele, companiile care sa faca sponsorizari pentru ca simt asta, pentru ca le pasa cu adevarat de natura.

-- Ati ales Facultatea de Biologie. De ce? Care a fost resortul care v-a impins sa aparati natura si sa-i fiti mereu alaturi?

-- Facultatea de Biologie am ales-o înca din clasa a doua, cînd am început sa merg la Clubul Copiilor din Tulcea (localitatea de unde vin) la un cerc de botanica, cerc ce s-a tansformat mai mult în ornitologie cînd eram eu prin clasa a VII-a. Atunci cînd îti doresti sa stai mai mult în natura decît acasa ce facultate sa îti alegi? Biologie sau Geografie... Dar avînd în vedere ca pasarile m-au atras în mod deosebit am ales Biologia. Liliecii au venit ca pasiune mai tîrziu, prin anul I de facultate, datorita unei prietene, Pocora Irina, care m-a luat de cîteva ori pe teren cu ea cînd îsi facea doctoratul, apoi nu mai putea sa scape de mine... Tin sa mentionez aici ca liliecii nu sunt pasari, ci mamifere, singurele mamifere capabile de zbor activ. Asta pentru ca am întîlnit mai multe persoane, unele în domenii ce au legatura cu natura, care îi considerau pasari. Mi-a placut si înca imi place enorm de mult sa ies în natura, nu prea rezist multe zile printre betoane...

-- Ce planuri are Emanuel Baltag, in profesie evident?

-- Planuri am, însa prefer sa le pun în aplicare si apoi sa vorbesc despre ele sau macar sa le încep, asta pentru ca la povestit suntem buni, la realizari trebuie sa mai si muncim. Momentam vreau sa îmi termin masterul pe care l-am început acum doi ani la Facultatea de Biologie, nu mai este mult, doua saptamîni. Apoi voi continua sa lucrez în cadrul unui proiect de cercetare ce se desfasoara în cadrul Facultatii de Biologie a Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", proiect ce vizeaza zonele umede din Moldova. Desigur, vom continua activitatile Grupului Bios încercînd sa acoperim o arie tot mai mare si implicînd tot mai multi oameni.

-- As schimba registrul si as muta discutia intr-un plan personal. Ce ati scrie intr-un CV personal? Ce pasiuni are omul Emanuel Baltag? De unde vine? Va plac calatoriile, muzica, lecturile? Care este cartea preferata?

-- Omul Baltag Emanuel vine din Tulcea, de la portile Deltei, are mai multe pasiuni, dar cea mai pronuntata este natura, aceasta îi ocupa majoritatea timpului, rareori mai ramîne timp si pentru altceva. Despre calatorii, ce sa va spun, sunt mult timp plecat pe teren, în Moldova, Dobrogea, România în general sau prin alte tari, acolo unde pot pune umarul la ceva pentru natura.

Despre CV nu pot spune ca este extraordinar de bogat, însa nu îmi este rusine sa îl înfatisez, chiar deloc. Consider ca daca ai o pasiune trebuie sa o pui în aplicare sa tragi de ea, sa îti aduci si tu aportul în domeniul care te pasioneaza. Daca doar astepti sa se întample s-au putea sa te pierzi si sa nu mai stii cine esti si ce vrei sa faci. Multi gasesc motive pentru a nu face un lucru, dar putini gasesc un motiv pentru a realiza ceva si foarte putini pun si în practica. Eu ma consider din ultima categorie.

-- Ce parere aveti vizavi de atitudinea comunitatii fata de natura? Credeti ca exista suficienta implicare? Credeti ca ar fi necesare mai multe actiuni de constientizare a iesenilor asupra unor probleme?

-- Atitudinea comunitatii fata de natura... cu mici exceptii pot spune una indiferenta. Nu cred ca atunci cand mergi, fie si prin parc, si vezi gunoaie la tot pasul poti sa spui ca oamenilor le pasa. Avem cosuri de gunoi, dar ce folos, tot mai comod este sa aruncam pe jos, doar "primaria plateste oameni ca sa mature". Cam aceasta este replica daca atragi atentia cuiva sau mai este una si mai demna de luat în seama: "lasa-ma domnule, nu vezi ca nu sunt cosuri aici", de parca primaria ar trebuii sa plateasca un om sa plimbe cosul prin parc sau sa le puna din metru în metru. Si aceasta la nivel mic. Daca vorbim de natura, de locurile din afara oraselor este uneori si mai rau.

Gropi de gunoi pe malurile fiecarui rîu cînd trece printr-o localitate. Paduri defrisate, pajisti destelenite (arate), mlastini si alte zone umede secate...lista poate continua. Avem o tara care înca mai pastreaza ochiuri de natura adevarata dar ne batem joc de ele, nu ne pasa daca vor disparea. Si daca ma gandesc... cui sa ii pese, celui care sta numai intre betoane? Da, sunt revoltat pe aceasta indiferenta a comunitatii fata de bogotiile naturale pe care le avem si care, dupa felul cum ne purtam cu ele, demonstram ca nu le meritam.

Ar trebui mai multa implicare, mai multi oameni carora sa le pese de natura, carora sa le pese daca dispare un lac sau o padure si sa îsi ceara dreptul la un mediu curat! Cu siguranta sunt necesare mai multe actiuni de informare. Am amplasat anul trecut în toamna 7 panouri informative în Gradina Botanica, panouri cu specii de pasari si de lilieci ce exista acolo în acea bucatica de natura. Acum, din diverse motivesau di rea vointa, mai sunt 2... Le vom reface si vrem sa mai amplasam unul în Parcul Copou, cel putin vara aceasta. Din toamna ne vom gîndii la o strategie prin care sa montam mai multe astfel de panouri în Iasi. Macar, daca oamenii nu se duc în natura, sa le aratam ce este aceasta, sa vada cît au de pierdut. La nivelul la care ne aflam acum cu atitudinea fata de natura ar trebuii sa facem actiuni de constientizare zilnic...

-- Acest punct va apartine exclusiv dvs. Aici eu renunt la rolul jurnalistului, al intervievatorului si va dau dvs microfonul.

-- Da... as putea vorbi aici despre o multitudine de subiecte, de probleme pe care le implica munca în acest domeniu, as putea vorbii despre distrugerea habitatelor sau despre disparitia unor specii de plante si animle, dar avem legi pentru a împiedica acest lucru, as putea vorbi despre aruncarea gunoaielor la tot pasul, dar aceasta depinde de noi, as putea vorbii despre rezervatii naturale din Iasi sau din România, dar acestea va asteapta sa le vizitati, pentru oameni au fost create, as putea vorbii despre educatie ecologica, dar aceasta trebuie pusa în practica, as putea vorbii despre speciile de plante si animale din jurul nostru, dar pe acestea putem sa le vedem daca deschidem ochii cînd mergem pe strada, aputea vorbii despre ce poate face omul pentru natura, dar acesta este pierdut în cotidian si nu mai stie ce este acela mediu...putem vorbi despre multe lucruri, dar prefer sa va invit alaturi de noi, sa participati la actiunile noastre si sa facem ceva pentru natura ca de vorbe suntem satui...!