Arabela de la sport - "Am fost fata care a deschis drumul, s-a luat la trânta cu mentalitatile, rutina si obisnuinta celor care se uita la stirile din sport"
-Cum îti suna "Raluca Arvat, veteran între prezentatorii de stiri sportive din România"? Parca ieri intrai în redactie la Pro!
-Adevar grait-ai... doar ca "ieri-ul" asta a fost acum 10 ani, ani care trebuie sa recunosc ca au trecut foarte repede, pentru ca au trecut foarte frumos. În redactia sport de la PRO TV viata chiar a fost, este si sper ca va fi faina si în continuare. Cât despre titulatura asta pompoasa de "veteran", îmi dai si o decoratie, ceva? E drept ca am fost fata care a deschis drumul, s-a luat la trânta cu mentalitatile, rutina si obisnuinta celor care se uita la stirile din sport, dar orice are un început. Am vrut sa fiu eu cea care deschide usa, dar merite mari au si cei care au avut ideea si mi-au oferit sansa sa pot avea acest privilegiu, altfel, ramâneam doar cu dorinta de a fi un deschizator de drum.
-Îti mai amintesti cum a fost prima ta aparitie pe post?
-Prima aparitie la televizor din viata mea? Sau de la stirile din sport? Si una si cealalata s-au întâmplat cu inima-n gât si cu pulsul 200, daca ar exista asa ceva. Am avut emotii de fiecare data, si atunci când am aparut prima data ca si corespondent de la Brasov pentru Stirile PROTV sau la stirile locale de la Brasov, dar si dupa, când am prezentat primul jurnal de stiri din sport din viata mea. Era ceva nou si întotdeauna emotiile sunt legate de "tarâmul necunoscut" pe care trebuie sa-l descoperi. În plus, atunci când ai emotii, te concentrezi mai mult, pentru ca exista si teama de a nu gresi, asa ca sa stii ca emotiile au luat acum o alta înfatisare - dorinta de a fi mereu la înaltime.
-N-auzi si noaptea-n somn numaratoarea producatorului în casti? 10, 9, 8, 7... esti în direct!
-Asta sincer nu mi se întâmpla, dar daca ma roaga cineva sa cronometrez 1 minut, o sa numar de 6 ori în cap 10, 9, 8...1 si ma încadrez la fix! Singurul meu cosmar e sa nu cumva sa nu aud alarma desteptatoare când prezint stirile din sport dimineata.
-Banuiesc ca nu ti-a fost tocmai usor la început, mai ales într-o redactie în care predominau baietii.
-Dar nici foarte greu. Am jucat de mica fotbal în fata blocului si ma bateam cu baietii, pentru ca mi-a dat mama voie, dar numai daca trebuia sa-mi fac dreptate (asta credea ea ca se întâmpla), asa ca nu a fost tocmai o companie careia sa nu-i fac fata. Greu a fost pentru ca îi stiam pe foarte putini dintre oamenii care lucrau atunci în redactie. În plus, mi-a mai fost greu pentru ca a trebuit sa ma adaptez unui domeniu nou (eu lucrasem pâna atunci pentru Stirile PROTV) din care cunosteam lucruri general-valabile, ma mai uitam si eu la meciurile nationalei de fotbal, la gimnastica, la întrecerile de la Jocurile Olimpice. Nici nu aveam vreme, pentru ca atunci când lucram la stiri trebuia sa fiu la curent cu alt fel de informatii si nu stiam jucatori, echipe, chestii mai tehnice, stiam eu ce-i "offside-ul" si "penalty-ul", dar habar n-aveam cine câstigase în anul respectiv titlul în Spania de exemplu. Asta e, se învata orice daca-ti place si daca vrei.
-În 10 ani de ProTv... o socoteala sumara îmi spune ca ai prezentat peste 1000 de jurnale de sport ! Ai încercat vreodata sa le tii socoteala?
-Nu, pentru ca nici n-as avea cum si nici nu-mi propun. Au fost multe jurnale de sport si sper sa mai fie înca pe atâtea. Pot sa-ti spun ca le-am trait pe toate la maxim, chiar daca au fost "bâlbe", personale sau tehnice, fiecare moment are farmecul lui si oricum partile rele si grele ale unui moment trec si ramâi doar cu amintirea frumoasa a unui jurnal reusit.
-Cine din familie e cel mai mare fan al tau?
-Mama, indiscutabil, care ma si critica daca e cazul. Si tata, de acolo sus din cer, stiu sigur ca ar fi fost foarte mândru sa-si vada fata prezentând stiri din sport, pentru ca era un mare iubitor al sportului, indiferent de domeniu si nu l-as uita nici pe iubitul meu Bogdan care rar scapa Stirile din sport de la Pro Tv.
-Ca ardeleanca, banuiesc ca nu ti-a fost tocmai usor sa te adaptezi în cumplitul Bucuresti.
-Ba sa stii ca m-am adaptat, catinel-catinel. Bucurestiul e locul în care muncesc, traiesc si iubesc acum. Dar tot Brasovul ramâne orasul meu de suflet. Aici m-am obisnuit ca oamenii sunt agitati si nu au rabdare si îi înteleg într-un fel, pentru ca orasul în sine te obliga sa fii asa.
-Daca nu era televiziunea, încotro te îndreptai?
-Greu de spus. Eu am început munca de jurnalist la ziar, asa ca cine stie, poate ramâneam în presa scrisa sau daca nu ma apucam sa lucrez ca ziarist, ma duceam la mai multe cursuri la Facultatea de Stiinte Economice pe care am absolvit-o si cine stie ce domeniu as fi urmat. Eu cred însa ca toate lucrurile se petrec asa cum trebuie, nu la întâmplare.
-Ti-ai imaginat ce-ai fi facut daca am fi trait si azi în comunism ?
-Ei, asta e si mai grea întrebarea, pentru ca nici macar nu pot raspunde. Eu aveam 14 ani când s-a întâmplat Revolutia din 89, asa ca...
-Filmul preferat al copilariei? Uite, mie îmi place si azi sa revad "Toate pânzele sus".
-Si mie mi-a placut foarte mult filmul asta, dar mi-a mai placut mult si "Arabela", serialul de la TV, un fel de bunica a lui Harry Potter, ce de vraji mai facea si ea învârtind inelul pe deget.
-Când n-o sa mai prezinti stiri ce-o sa faci, te-ai gândit ?
-Stii tu vorba aia cu "nu aduce anul, ce aduce ceasul". Sa fiu sanatoasa si o sa ma gândesc punctual la asa ceva când va fi cazul, sper sa fie însa tot în domeniu, ca doar "televiziunea e dragostea mea", iar în spatele camerelor de filmare sunt lucuri interesante si importante de facut.
-ProTv-ul transmite destule evenimente sportive. Nu te-a tentat sa devii comentator?
-Deocamdata nu am când sa fac asa ceva, nu spun ca nu m-ar tenta, ar fi interesant.
-Ce parere ai despre femeia reporter sportiv?
-Acum câtiva zeci de ani probabil ca nimeni nu se gândea la femeia reporter sportiv, asa cum nu se gândea la femeia astronaut. Eu le gasesc pe colegele mele care sunt reporteri foarte descurcarete si pline de idei si inventivitate si cred ca se descurca la fel de bine sau chiar mai bine uneori decât barbatii reporteri sportivi.
-Femeia boxer? Femeia rugbyst?
-Mi se par doua sporturi cam dure pentru fete, dar daca lor le plac aceste sporturi de ce nu? Am mai zis si inainte, daca exista femei astronaut, de ce n-ar fi si în ringul de box, cu manusile în mâini.
-Numeste personajul din sport care te-a impresionat cel mai mult.
-Cred ca Lance Armstrong, pentru ca a fost în stare sa învinga o boala grea si sa revina în ciclism si nu doar atât, sa faca performanta la cel mai înalt nivel, a fost în stare sa câstige Turul Frantei si dupa ce a învins boala. E de apreciat determinarea lui si faptul ca nu s-a lasat doborât.
-Legat de fotbal, care au fost dupa tine antrenorul si fotbalistul anului 2009?
-Probabil ca suna a cliseu, Guardiola de la Barcelona, care a reusit anul trecut sa ia 6 trofee majore din tot atâtea posibile si Messi, care a luat mult râvnitul Balon de Aur. Îmi plac foarte mult cei de la Barcelona, desi eu sunt fan Real Madrid, dar asta e, când sunt buni trebuie sa recunosti si sa-ti scoti palaria.
-Iar sportivul anului trecut, din perimetrul celorlalte sporturi ?
-Roger Federer. Cred ca si el a uitat câte turnee a câstigat în tenis si uite ca de ani de zile reuseste sa fie primul. Cred ca nu degeaba e elvetian - merge ceas în tenisul mondial.
-În rarele ocazii când esti libera, cu ce-ti umpli timpul ?
-Ma vad cu prietenii, citesc, ma uit la un film bun, ascult muzica...ce face oricare dintre noi.
-Pe vreun stadion ai calcat ?
-Am calcat, dar mult mai rar decât mi-as dori. Trebuie sa recunosc ca nici nu am când sa fac prea des asta, sunt mai mult la serviciu seara si în weekend când sunt meciuri. Apoi, nu îmi place foarte mult atmosfera de pe stadioanele noastre în ultima vreme, prea multe înjuraturi si prea multa violenta, parca lumea nu se mai duce sa vada meciul, ci ca sa-si descare nervii. Poate ajungem si noi vreodata sa avem suporteri care sa cânte din tot sufletul "You'll never walk alone!" cum fac suporterii lui Liverpool, asta asa cum ne gândim ca o sa avem si noi românii o retea de autostrazi ca nemtii, mai e mult pâna departe, dar speranta sa traiasca.
-Anul asta iarna-i grea, omatu-i mare. Schiezi, patinezi, te dai cu sania?
-Îmi place la nebunie când e zapada, poate din cauza faptului ca am trait multi ani la Brasov. Îmi plac toate sporturile de iarna, inclusiv bulgaritul. Cu patinele ma dau de când ma stiu, nu stiam bine sa merg când m-au dus bunicii prima data la patinoar. Din pacate, iar au trecut doi ani de când n-am mai pus patinele în picioare, iar cu schiatul cam la fel, de când m-am mutat din Brasov la Bucuresti am ajuns foarte rar pe pârtii din lipsa de timp sau de zapada uneori. Cu sania m-am dat acum, de Revelion, la Arieseni, si a fost foarte amuzant, ca eram în egala masura si pe sanie si pe jos.
-Ce masina conduci si ce ai vrea sa conduci în viitor?
-Am un Fiat Bravo Sport care îmi place foarte mult, iar pe viitor, nu m-am gândit ce masina mi-as dori, pentru ca Fietelul meu e foarte bun.
-Ce zace în mijlocul drumului, clipeste si încurca circulatia ?
-"Masina bucuresteanului", parca asa-i vorba. Soferii din Bucuresti sunt foarte descurcareti, dar trebuie sa se descurce si cu lipsa locurilor de parcare si sa se adapteze. Si de aceea ajungem în situatia din întrebare. Doar ca aici ar mai trebui sa functioneze si partea cealalta, cu respectul fata de restul soferilor. Nu blochezi o banda de circulatie pentru ca ai ceva de cumparat de la aprozarul în fata caruia e oprita masina. Aici fiecare alege: ori sa parcheze mai departe unde e loc amenajat, ori sa fie înjurat de restul soferilor si eventual amendat de politie sau chiar sa se aleaga cu masina ridicata.
-Care e locul de pe planeta pe care nu l-ai vazut si ai vrea sa-l vezi ?
-Sunt foarte multe locuri din România pe care nu le-am vazut si as vrea sa le vad. Asta în primul rând. Ca pe planeta sunt si mai multe. Daca mi-ar placea ceva, ar fi sa pot sa ajung sa fac "ocolul pamântului în 80 de zile", ca Phileas Fogg.
-Ti-ai petrecut sarbatorile de iarna în Apuseni. Spune-ne si noua ce e de vazut pe acolo.
-E fooaaarte frumos! O zona a tarisoarei noastre care musai trebuie vazuta. E mai salbatica, civilizatia "vila lânga vila" n-a ajuns înca si acolo în toata puterea ei. Si sper sa nici nu ajunga, ca vile lânga vile vezi si în oras, e frumos sa mai ai unde sa vezi un torent pe pantele muntelui, o pestera, un pod rustic. Oamenii din zona sunt foarte amabili si primitori, mâncarea este minunata si pesterile din zona senzationale. Am fost doar la Scarisoara si la Pestera Ursilor, pentru ca din cauza vremii nu prea aveam cum ajunge la restul si nici timp, pentru ca am stat doar 4 zile.
-Ultima carte citita.
-"Oracolul" de Valerio Massimo Manfredi. De când am citit "Alexandru", trilogia despre viata lui Alexandru Macedon mi-a ramas foarte drag autorul si am cautat sa citesc cât mai mult din oprea lui. Acum vreau sa ma apuc de "Akropolis", tot de el scrisa.
-Multumim pentru interviu. Ura si la stiri!
