Dialog cu proprietarul celebrelor galerii de pe strada Lapusneanu, Iasi
- Domnule Dumitru Grumazescu, ce este un colectionar?
- Un colectionar este un depozitar de trecut, iar misiunea lui este de a incanta prezentul si a lasa o urma pentru viitor.
- Ce eforturi implica aceasta pasiune?
- In primul rand, sunt implicatii pecuniare si de timp, dar toate acestea, daca nu au la baza pasiunea, daruirea si un dram de nebunie, colectionarul nu se regaseste in ceea ce spera cei de langa el. Daca este constient de valoarea lui, adica de ceea ce detine si de ceea ce trebuie sa lase in urma lui, poate spune ca nu a trait degeaba
- La ce ati renuntat pentru colectiile dumneavoastra?
La pierderea de timp , la luxul ce implica o vila si o masina. Toate acestea sunt in munca mea de-o viata si care vreau sa se materializeze intr-o biblioteca. Vreau sa donez tarii carti, diferite aparate foto, o colectie de instrumente muzicale mecanice si multe alte lucruri foarte omenesti. Intr-adevar, pasiunea implica mari sacrificii, dar care nu se observa atunci cand tu esti satisfacut de ceea ce faci si stii ca va ramane ceva dupa tine. Cu toate acestea, nu vreau decat recunostinta ca tot ceea ce fac sa fie folosit de semenii mei.
- Ce planuri de viitor aveti?
In primul rand, trebuie de remarcat ca sunt un batran de mare viitor. Dupa toate greutatile vietii prin care am trecut, am ramas un optimist. De aceea, cred ca tot efortul vietii mele va fi inteles si poate voi reusi sa realizez acea biblioteca particulara, in actul de donatie mentionand ca nu-mi doresc sa-mi apara numele pe nicaieri. Nu din modestie, pentru ca n-am fost niciodata modest, intotdeauna m-am laudat si am aratat cu ce m-am laudat, intotdeauna am spus ca prostii sunt modesti si "sa stea acasa pe cuptor". Doresc sa particip cu cateva exponate, evident donatii, la Palatul Culturii Iasi, atunci cand va fi renovat. Teatrului National as vrea sa-i donez o colectie de cartofilie care sa fie expusa in foier pentru ca spectatori sa aiba ce vedea in pauze, nu sa-si omoare timpul cu tutunul.
Filarmonicii as dori sa-i las o colectie de cartofilie, la fel si liceelor iesene si altora din tara. Deja am inceput o colabotrare cu Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", iar domnul rector Vasile Isan mi-a deschis larg usa institutiei sale cu speranta ca munca mea va fi utila acestei prestigioasa unitati a culturii romanesti. Asa cum am reprezentat Romania la cel mai inalt nivel la Strasbourg si Bruxelles , sper sa mai am puterea sa organizez astfel de evenimente pentru succesul culturii si spiritualitatii romanesti. Daca doriti sa stiti ce se afla pe masa de lucru, este propunerea mea catre edilii Iasului de realizare a doua expozitii cu caracter permanent atat in Primarie, cat si in Prefectura cu piese din istoria Iasului si a marilor personalitati care au adus si vor aduce faima orasului. M-ar bucura materializarea acestui proiect.
- Cine este Dumitru Grumazescu?
Daca as putea sa raspund la acesta intrebare cu adevarat, cred ca as raspunde la intrebarea pe care filozofii de mii de ani o pun: "Cine suntem?". Dar totusi, hai sa zicem, cum spunea si Creanga, "un bot de huma", adica de "colb" adunat din cauciucurile masinilor de la Targu Neamt la Iasi si care intaia data a poposit la Spitalul "Sf. Spiridon". Am venit in dulcele targ al Iesilor pentru a-mi capata vederea dupa interventii chirurgicale si o indelunga spitalizare. Revazand lumina zilei a doua oara in viata aici, la Iasi, m-am hotarat sa nu-l mai parasesc niciodata si sa-mi dedic toata munca si viata pentru a fi si eu mandru de inaintasii mei. Am convingerea ca Iasul ramane cetatea de scaun a spiritualitatii romanesti.
Regretabil ca dupa "Marea Ingramadeala" ( eu nu voi spune niciodata Revolutie) au aparut foarte multi asa-zisi intelectuali. Eu credeam ca dupa '89 vor aparea o literatura si fenomene culturale extraordinare, dar nu a fost asa. Sertarele erau goale. Se stie cum se premiau intre ei inainte de '89 , lucru care il fac si astazi. Foarte multi ipotenti culturali isi ineaca non-talentul in alcool si se cred neintelesi. Regretabil , regretabil atat pentru Iasi, cat si pentru cultura romaneasca pentru ca intreaga tara stie ca Iasul are un potential cultural deosebit. Ma opresc aici si sper intr-o trezire la realitate, pentru ca altfel nu vom mai avea colectionari. Parca ma intrebati mai devreme cum m-as putea caracteriza si ma gandesc la cugetarea lui Eminescu pe care am avut-o tot timpul ca ghid, ca" munca unui om poate fi platita oricat si oricand, dar caracterul si cultura lui nicicand" . Ma socotesc un om plin de idei, dar cam gol in fapte. Daca din cele mai sus spuse ar fi realizate macar pe jumatate, as avea si fapte trecute pe raboj.
