"Sunt si eu un calator pe drumul vinului si-atata tot" * dialog cu Cezar Ioan sau. de vorba cu vinul.ro
-- Pentru tine, vinul este o pasiune. Cand te-ai "indragostit" de vin?
-- De vin m-am apropiat de mic, eu fiind crescut mai mult de bunicii mei din Vrancea,
care aveau o vie mica in spatele casei din Odobesti. Asa am intrat prima data in
contact cu ceea ce azi as numi "cultura vinului": de la muncile de primavara si vara
in vie, la cules, zdrobit strugurii, obtinerea mustului si apoi a vinului si la baut.
De pe masa bunicilor mei nu lipsea niciodata vinul -- in special alb, sec -- si-mi
dadeau si mie, chiar de pe la 4-5 ani, cate un pahar, indoit cu sifon. In casa s-a
vorbit mereu de vin, a facut parte din stilul de viata al familiei mele - fara sa
pot spune, insa, ca eram constient ca in alte familii lucrurile nu stau neaparat la
fel.
De indragostit cu-adevarat de vin -- si spun asta in sens cultural, nu ma refer la
micile "betzivaneli" intamplatoare din facultate, unde beam aproape orice -- m-am
indragostit constient abia pe la 28 de ani. Pot spune ca asta s-a datorat unui
mentor - un jurnalist elvetian cu care am lucrat aproape un an si de la care am
invatat enorm nu doar despre viata si gazetarie, ci si despre vinul cu-adevarat bun
si despre stilul de viata oenogastronomic vest-european. De altfel, tot de aici mi-a
venit si ideea de a infiinta o revista despre vinuri in Romania.
-- Asa ai inceput sa-l "vorbesti" si sa-l faci prieten de poveste cu toti amicii tai.
-- De la inceputul eforturilor mele de comunicare a vinului am perceput acest produs
ca pe un "varf de iceberg". Vinul este, dupa parerea mea, doar partea vizibila a
unei culturi, a unei civilizatii, chiar cu sensul propriu al cuvantului. Asa cum
orice calator prin lume stie, prima metoda de cunoastere a unui loc, a unui popor, este gastronomia si includ aici si vinul, ca un element obligatoriu al
civilizatiei de tip european. Nu incerc deloc sa ascund faptul ca imi place vinul,
imi place mancarea buna, imi place sa experimentez in sensul asta. Si, mai ales, imi
place sa vad cum se leaga interactiunea oamenilor in jurul unei mese - probabil aici
gasesti cel mai usor partile bune ale omenirii. In fata unei farfurii apetisante si
a unui vin bun, oamenii scot ce e mai bun in ei.
-- Ce este un connaisseur? Cum poti ajunge la astfel de performanta? Putem iubi vinul fara sa fim connaiseuri?
-- Ca sa glumesc putin, connaisseurul de azi este foarte
posibil sa fi fost snobul de ieri. Dar o spun doar in gluma, mai ales pentru ca -
din acest punct de vedere - inteleg notiunea de snob in sensul ei cel mai bun si mai
util, de motor pentru autoeducare. Lasand gluma la o parte, "pana la connaisseur te
mananca sfintii" - sunt mai multe etape prin care trece oricine aspira sa devina
cunoscator adevarat si toate sunt foarte placute. Poti ajunge connaisseur daca te
pasioneaza un subiect suficient de mult ca sa investesti timp, bani, efort de
autoeducare. Insa, si aici, calatoria in sine este scopul si nu neaparat
destinatia finala. Din acest punct de vedere, chiar poti si trebuie sa iubesti
vinul chiar fara sa fii connaisseur... Cineva mai intelept decat mine observa ca
intreaga civilizatie mediteraneana ar fi de neconceput in absenta a doua produse:
vinul si uleiul de masline. Si cred ca are dreptate - ambele sunt cumva inscrise in
"codul social" -- poate chiar si genetic -- european. De altfel, in ciuda descrierii
tale flatante -- pentru care nu pot decat sa-ti multumesc, delimitandu-ma totodata in
mod politicos de ea -- nici eu nu pot indrazni sa ma consider un "connaisseur". Sunt
si eu un calator pe drumul vinului si-atata tot.
-- Dar un degustator? Am citit pe siteul vinul.ro cateva sfaturi pentru o
lectie de degustat, dar cred ca am nevoie de mai mult. De unde stiu eu ce
culoare ar trebui sa vad in pahar, care ar fi mirosul corect si gustul
care respecta definitia soiului?
-- Exista definitii destul de exacte ale unui degustator. Foarte pe scurt este acea
persoana cu educatie si experienta in domeniu, care evalueaza calitativ un vin -- si-l
si comunica, eventual, descriindu-l -- prin metoda analizei senzoriale -- vaz, miros,
gust. Dar o lectie de degustare, in acest sens, este mai mult decat utila oricarui
om vrea sa se apropie de vin -- si de alte produse care se consuma "pe cale orala", de
altfel. Tine de domeniul evidentei, cred eu, ca e nevoie sa stii, macar minimal, sa
degusti atunci cand bei un vin - asta ca sa te poti bucura cu-adevarat de el, si nu
doar sa te ametesti. Din acest punct de vedere, conteaza mai putin ce "ar trebui" sa
vezi, sa mirosi sau sa simti, in general - conteaza mai mult sa bei constient, sa
cauti mai mult decat "ameteala". Fiecare isi seteaza propriile gusturi in functie de
subiectivismul personal, de acuitatea propriilor perceptii senzoriale si - nu in
ultimul rand - in functie de "educatia" in domeniu -- includ aici totul, de la
experientele personale anterioare pana la lecturi de profil. Nu m-as referi la
"definitii" in sensul restrictiv, ci doar ca borne informative - in definitiv,
tocmai versatilitatea si bogatia de senzatii posibile fac vinul un produs atat de
special. Fiecare e liber sa dea frau liber subiectivismului atata vreme cat se
bazeaza pe ceva -- experiente diverse, lecturi etc.
-- Pentru cei mai putin sau deloc connaiseuri, cum stim ca un vin este sau
nu bun? Ne limitam la gusturile proprii? Ceva de genul "Imi place, este
bun?
-- Aici e un subiect mai complicat. Sigur ca, in prima instanta, "e bun ce-mi place
mie". Dar e o judecata pe care orice om inteligent ar trebui s-o faca doar in
conditiile in care este suficient de bine informat - altfel creste riscul de a
judeca pornind de la informatii limitate si de a ajunge la concluzii (preferinte)
stupide. Cel putin declarativ, tuturor ne place sa luam decizii informate - de ce ar
fi altfel cu vinul? Am vazut, din pacate, foarte multi oameni care n-au baut in
viata lor decat 6-7 tipuri de vin, dar emit judecati cu pretentia de "irefutabile" -
ceea ce mi se pare prostesc. Asa cum orice om se informeaza inainte sa-si cumpere o
masina -- si i se pare perfect normal sa faca asta -- tot asa ar trebui sa se informeze
despre ce baga in gura, vin sau mancare, evident. Din lipsa de educatie si de
intelegere a acestui adevar simplu, multi ajung sa fie mult mai atenti la ce
fel de benzina sau ulei toarna in autoturismul lor decat la ce mananca si beau -
iarasi o prostie, fiindca o masina se mai poate repara, inlocui, dar "vehiculul"
propriului trup e mai greu de inlocuit si, intr-un fel, avem datoria sa "calatorim"
in el cat mai placut si mai constienti de noi insine.
-- Este nevoie sa romanii sa cunoasca mai multe despre vin? Sa
aiba o cultura mai bogata despre aceasta licoare?
-- Evident, si nu doar romanii, ci orice persoana cu creierii la locul lor. Din
pacate, suntem o tara bogata in prejudecati, unde oamenii "stiu deja totul", iar
daca eventual recunosc ca nu stiu, se simt capabili sau chiar obligati sa-si formeze
rapid o parere.
-- Ai facut parte din juriul unui concurs de vinuri. Cum se premiaza un
vin? Ce parametri se urmaresc? Ce califica/descalifica un vin? Se premiaza
soiul, anul sau ce?
-- Am fost in jurii si aici chiar cred ca se cuvine facuta o precizare extrem de
importanta. Din cauza faptului ca traim intr-o cultura vizuala dominata de sporturi,
avem impresia ca, asa cum la finalul unui campionat de fotbal sau a unei curse de
altetism exista un singur castigator, acest lucru se intampla si la vinuri. Este o
confuzie intretinuta, la noi, si de catre producatorii de vin. Cand un vin ia
"aurul" la un concurs nu inseamna ca a fost singurul urcat pe prima treapta a
unui podium, ci ca s-a incadrat intr-un barem de punctaj corespunzator acelei
categorii de calitate, DAR NU A FOST NEAPARAT SINGURUL. De cele mai multe ori, iau aur (sau argint etc) TOATE vinurile care s-au incadrat in respectiva categorie de
punctaj (de pilda intre 90 si 100 puncte, de pilda - asa ca unii iau aur cu 90
puncte, iar altii cu 100). Vinurile se puncteaza astfel de catre jurii formate din
degustatori (de regula in numar impar), pe baza unor criterii ca: aspectul vinului
(culoare, intensitate, limpezime), mirosul vinului (intensitate, calitate,
curatenie, expresivitate etc), gust (calitate, intensitate, persistenta) si o nota
pentru armonia generala a componentelor, echilibrul acestora etc.
-- Ce este un somelier? Ce face el? Cum ajungi somelier?
-- Somelierul este o persoana instruita in domeniul vinului si al
gastronomiei. Principalele lui sarcini constau in alegerea si pastrarea vinurilor,
servirea si eventual explicarea lor catre clienti, in asortare cu mancarea aleasa.
Exista scoli de somelieri, este esentiala insa si experienta practica, nu e o
meserie in care poti sa intri doar cu studii teoretice.
-- Ce soiuri de vin preferi? Ma refer si la cele romanesti, si la cele
straine. Rosii, albe, sec, demisec? Ce podgorii si crame iti plac?
-- Nu pot spune ca am neaparat soiuri, crame sau
podgorii preferate, imi place sa experimentez. Evident ca sunt atent la ce apare,
degust mult, incerc sa ma informez, sa-mi formez propriile opinii, dar as prefera sa
nu intru in detalii si exemple pentru ca mi-e teama ca s-ar putea intepreta
limitativ. Un sfat as avea, totusi, pentru ca stiu preferinta (statistica) a
romanilor pentru vinurile demiseci, demidulci si dulci: e mai usor si mai sanatos sa
asortezi la stilul actual de viata (gastronomie etc) vinuri seci decat cele "cu rest
de zahar". Si inca un sfat: sa se fereasca de vinurile prea ieftine (fie ele seci sau dulci)...sa faca intotdeauna socoteala cat costa un kilogram de struguri si sa nu cumpere o sticla care
costa mai putin decat 2,5 kilograme de struguri!
-- Sunteti "liderul revolutiei Plescoi, o miscare slow
food care promoveaza traditiile si gastronomia
romaneasca. De ce? Ce este miscarea slow food?
-- Subiectul e prea vast ca sa-l putem epuiza aici, dar pot sa
spun pe scurt doar atat: slow food pentru ca traim o singura viata si ar fi pacat
s-o facem "pe graba", iar mancarea si vinul ar trebui sa fie prilejuri de bucurie,
si nu "halte rapide"; produse traditionale, pentru ca ar fi o prostie sa le pierdem. Fac parte din identitatea noastra, reprezinta o mostenire unica si distincta, pe care ar fi o prostie sa nu incercam s-o valorificam. Dintre mancarurile moldovenesti n-am incercat decat chisca alaturata unui hrean si castraveciori murati si mi-a placut foarte mult. Si ciorba radauteana, dar n-a fost neaparat pe gustul meu. Insa as vrea sa incerc cat mai multe - si in sensul asta regret foarte mult ca meniurile restaurantelor tind sa se uniformizeze si sa
scape din vedere specificul local, regional.
-- Iti plac gastronomia si vinurilor romanesti. Ce proiecte ai derulat
pentru promovarea lor? Ti-ar placea sa fii si liderul unei revolutii
culinare in Moldova? Ce ai promova?
-- Unul dintre cele mai dragi proiecte de promovare a gastronomiei traditionale a
fost cel legat de carnatul de Plescoi. Am ajutat la infiintarea primei firme de
distributie din Bucuresti specializata in furnizarea de carnati si pastrama de
Plescoi pentru restaurantele din Capitala. Am gandit ca nu poate exista promovare
daca nu exista si posibilitatea de valorificare a respectivului produs. Aceasta
firma a reusit sa incheie contracte de furnizare cu peste 120 de restaurante,
incepand din 2005, si functioneaza si acum cu succes, preluand o parte importanta
din productia de carnati veritabili de Plescoi. Dar nu vreau neaparat sa vorbesc
acum despre succesul financiar pentru producatorul traditional din acel sat, ci
despre posibilitatile care s-au deschis astfel si pentru alti asemenea producatori
traditionali. Se stie ca, de multe ori, produsele traditionale, mai ales cele care
implica multa manopera, nu sunt ieftine. Existenta acestui tip de canale de
distributie, pentru care primeaza calitatea si autenticitatea, si nu pretul scazut,
ar trebui sa fie de maxim interes pentru producatorii traditionali. Sper ca, in
timp, acea firma de distributie sa preia spre reprezentare in Bucuresti sau in alte
judete cat mai multi furnizori traditionali.
Un alt proiect drag mie - de comunicare, de asta data - a fost cel realizat in 2007
impreuna cu freelancerul in comunicare George Moisescu: "Eva a trait la Plescoi!". A
fost o campanie de foarte mare succes, toate televiziunile au preluat-o, la fel si
ziarele centrale, iar strategul Moisescu a primit si Premiul pentru cea mai creativa
campanie la PR Awards in acel an. Statuia uriasa a sculptorului Adrian Ilfoveanu,
invelita in zeci de kilograme de carnati, precum si galeria de portrete foto semnata
Nicu Ilfoveanu au fost vizitate de mii de persoane timp de o saptamana si ulterior
au fost expuse pentru scurt timp la Caru cu Bere, unul dintre cele mai cunoscute
restaurante bucurestene, atragand atentia publicului roman si strain asupra
produselor si traditiilor romanesti. Mi-ar placea foarte mult sa promovez produsele
si traditiile moldovenesti, dar recunosc ca mai am mult de invatat despre asta. Cat
despre a fi "liderul" unei astfel de miscari, ce pot sa spun decat ca o astfel de
"revolutie" nu are lideri, ci doar "soldati" . Iertata-mi fie formularea, care aduce
aminte de "tezele" lui Lenin. Clar, mi-ar placea sa fiu si eu o parte dintr-o
astfel de miscara culturala.
-- Te las pe tine sa inchei. Ne-ar placea sa ascultam o poveste despre vin...
-- Vinul, in sine, este o poveste. Nu as risca sa spun neaparat una singura
acum... Poate doar sa citez din vorbele unui monstru sacru al industriei mondiale de
profil, americanul Robert Mondavi: "Inca de pe vremea grecilor si a romanilor, se
vorbea despre trei lucruri - arta, mancare si vin - ca despre principalele mijloace
de imbunatatire a vietii"
http://www.youtube.com/watch?v=iw0V5LdAO2Y
http://www.viddler.com/explore/gavrilab/videos/3/
http://www.vinul.ro/cezar/category/revolutia-plescoi
Comentarii:1
1# Scris de geo |
in data de: 05/07/2010 19:31 |
super tare! asa, tati, asa! |
|
Adauga comentariu:
