Încântat de cunoștință

În colțul clasei, așezat în genunchi pe un pat de coji de nucă, Aurel sau Aiurel, cum îl strigau colegii deseori. Nu înțelegea cum de a ajuns acolo și ce are de făcut. Când l-a trimis la școală mămuca, așa mic și pricăjit, cu ochii lui albaștri conținând doar mirare, i-a spus clar și răspicat: - Să fii cuminte și să înveți! Ce făcuse altfel decât îi spusese mama? Cojile nu îl dureau prea tare sau, în orice caz, nu mai tare decât privirea plină de mustrare a mamei. Precis învățătoarea îi va povesti despre asta. Și el tot nu poate pricepe desp