Dialog cu Delia Gavliţchi, regizor de teatru pentru publicul tânăr şi fondatoarea Mini REACTOR, o asociaţie culturală independentă
Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPTI), care se derulează în aceste zile la Iași, a reunit și o serie de ateliere cum a fost și cel susținut de Delia Gavlițchi, care a coordonat workshopul intitulat „Emoțiile în teatrul pentru educația timpurie”. Am stat de vorbă cu Delia, de la care am dorit să aflăm cum pot fi exprimate emoțiile prin limbajul corpului în teatru.
În teatru la fel ca și în viața de zi cu zi comunicăm pe trei paliere: verbal, non-verbal și paraverbal. Cea mai mare pondere îi revine comunicării non-verbale, cu 55% și este urmată de cea paraverbală cu 38%. Cuvintelor le revine doar 7% din ceea ce comunicăm. Emoțiile în scenă se strecoară în fiecare gest al actorului conștient sau inconștient prin umanitatea pe care o emană.
– Cum pot fi folosite poveștile și scenariile pentru a explora emoțiile umane într-un context teatral?
– Prin implicarea publicului în dezvoltarea scenariilor, astfel încât să ne asigurăm că poveștiile sunt actuale iar „magicul dacă” poate ajunge și la spectatori – „Ce aș fi făcut eu dacă m-aș fi aflat în aceeași situație cu personajul?”
– Muzica și sunetul au un rol important în evocarea și exprimarea emoțiilor pe scenă.
– Regizoarea Carlota Nelson susține că atunci când copiii mici sunt expuși la muzică, se produc modificări în creierul lor. În ceea ce privește beneficiile, muzica poate îmbunătăți starea copilului, reducându-i nivelul de stres. Muzica tristă, de exemplu, poate avea efecte benefice datorită puterii sale purificatoare, ajutându-i pe micii spectatori să înțeleagă și să definească emoțiile, iar pe actori să le transmită. Așadar, în teatru este esențial să adăugăm coloană sonoră pentru a accesa atât universul emoțional al actorilor, cât și pe cel al spectatorilor.
– Cum pot fi folosite exercițiile de improvizație pentru a explora și a exprima diferite emoții?
– Teatrul este o artă foarte personală care presupune multă vulnerabilitate. Improvizația apelează la eul interior și la dezvăluirea de sine a actorilor, punându-i pe aceștia în situația de a apela – conștient sau inconștient, la propriile experiențe trecute pe care le traduc scenic.
– Care sunt tehnicile eficiente pentru a ajuta copiii să își identifice și să își exprime emoțiile într-un mod creativ pe scenă?
– Conținutul – poveștile prezentate publicului tânăr trebuie să fie actuale astfel încât spectatorii să poată relaționa ușor cu situațiile prezentate.
– Cum pot fi construite personajele într-un mod care să încurajeze exprimarea autentică a trăirilor?
– Folosind tehnici de improvizație în stadiul de lucru a unui nou spectacol și prin neîngrădirea actorilor în propunerile lor de interpretare. Este foarte important ca actorii să creadă în rolul interpretat și să nu o facă mecanic astfel încât să nu se dezică de autencitatea interpretării.
– Ce importanță are empatia în interpretarea unui rol și cum poate fi cultivată la copii?
– Empatia echipei artistice, cât și a spectatorilor, este esențială pentru crearea și vizionarea unui spectacol. Vă rog să o împachetați bine și să o aduceți cu voi la fiecare repetiție sau reprezentație. Empația se educă prin simplu, prin exemple multiple.
– Cum poate influența teatrul dezvoltarea emoțională a copiilor în educația timpurie?
– Teatrul este viu. Se întâmplă cu oameni vii care au un corp, o voce, un intelect, simt și transmit emoții. În educația timpurie, copiii se dezvoltă prin imitare. Ei absorb nu doar ceea ce este corect, ci și ceea ce este greșit, întrucât imitarea este modalitatea lor de a înțelege lumea din jur. Teatrul, în educația timpurie, are la bază idea că „arta nu ține de vârstă, ci de curiozitate”. Apelând constant la emoții, teatrul este pentru toată lumea, indiferent de vârstă.
– Ce metode pot fi folosite pentru a evalua și a încuraja dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor prin teatru?
– Nu știu cum pot fi evaluate aceste abilități de către creatorii de teatru, dar cred că trebuie să aibă loc în familie. Părinții vor ce e mai bun pentru copiii lor. Este important să promovăm beneficiile teatrului (și nu numai) în rândul adulților până când consumul cultural va fi integrat atât în educația familială, cât și cea instituționalizată. Sper să devină o parte importantă în procesul de maturizare a noilor generații.
